„BUNICA” DE ALEXANDRU OPREA
BUNICA
Este o după-amiază târzie de toamnă. Mă aflu în fața acestei coli de hârtie pentru a realiza o compunere cu tema omul bun din viața mea.
În această compunere o voi descrie pe bunica. Din păcate, nu mai pot vorbi despre ea decât la timpul trecut, căci în primăvara acestui an a plecat într-o lume despre care toți afirmă că ar fi mai bună. Eu sper doar ca acolo să nu mai sufere și să n-o mai doară nimic.
Bunica a fost pentru mine ca un înger pe pământ, de o bunătate rar întâlnită. Din clipa în care m-am născut a trăit numai pentru mine. Relația unui copil cu bunicii săi nu poate fi comparată cu nimic. Pentru toți copiii, bunicii sunt imaginea vie a blândeții și a răsfățului. Îți amintești întotdeauna cu mare plăcere vremea copilăriei petrecute lângă ei. Copiii care trăiesc având alături bunicii sunt mai bogați și mai fericiți.
Bunica mea avea o înălțime medie, avea ochii căprui, părul castaniu, în care zăream firele albe, semn al vârstei și înțelepciunii sale.
Poate cea mai importantă calitate a bunicii mele era blândețea. De când o știu bunica nu a ridicat niciodată tonul la mine sau la cineva din jur, nu era o fire răutăcioasă, iar supărată era doar atunci când avea probleme de sănătate. Nu voia să ne vadă triști din cauza suferinței ei. Era echilibrul din familia noastră.
Relația dintre mine și babi, așa cum îi spuneam eu, era o relație deosebită, înțelegea tot ceea ce făceam eu. Chiar dacă năzbâtiile se țineau lanț, nu m-a certat și nu m-a pedepsit niciodată. Îmi povestea cu plăcere despre năzbâtiile făcute de mama atunci când era copil.
Nici pe mama nu o certa, dar cu mine era și mai răbdătoare. Ba chiar îmi lua apărarea atunci când greșeam, iar părinții mă dojeneau. Bunica se juca mereu cu mine, îmi cumpăra jucării, dulciuri, a fost persoana de la care am învățat multe lucruri și nu s-a lăsat până nu m-a învățat cum să fac cafeaua.
Îmi este dor de ceaiul și de clătitele pe mi le pregătea, de micul dejun și prânzul de dinaintea plecării la școală. Mă conducea până la poartă spunându-mi cu blândețe să fiu cuminte, să am grijă de mine și mă întâmpina cu mare drag când mă întorceam. Ea îmi citea basme înainte de culcare și uneori chiar adormea lângă mine. Petreceam mult timp împreună cu ea.
Suntem în apropierea sărbătorilor de Crăciun pe care le așteptam toți cu mare drag, dar anul acesta pentru mine și familia mea vor fi altfel. Bunica lipsește. Este primul Crăciun fără Ea.
Friptura ne zâmbea din cuptor, mirosul de cozonac umplea casa de parfum, iar colindele întregeau atmosfera Crăciunului.
Așteptam cu drag sosirea Moșului. Vedeam cadourile sub brad și dădeam fuga să-i anunț pe toți că Moș Crăciun a sosit. Deschideam cu toții cadourile și când o întrebam dacă a primit ceea ce și-a dorit, spunea mereu: ,,Da, dar îmi mai doresc să fim sănătoși și să ne găsească Crăciunul următor împreună”, iar dorința cea mai mare a bunicii mele era să meargă cu mine de mână în prima zi de liceu.
Bunătatea și blândețea și-o manifesta față de toată lumea: rude, vecini, persoane străine, motiv pentru care și aceștia o apreciau.
Acum, când nu mai e, îmi dau seama cu adevărat ce a însemnat pentru mine. Îi simt lipsa la tot pasul: când mă trezesc, când plec la școală, când mă întorc, când merg la culcare, de sărbători, de zilele aniversare.
Momentele petrecute alături de ea vor rămâne în amintirea și în sufletul meu pentru totdeauna. Am prețuit-o, admirat-o și am iubit-o foarte mult pentru tot ceea ce a însemnat ea pentru mine.
AUTOR: ALEXANDRU OPREA, elev în clasa a VII-a la Liceul „SIMION STOLNICU”
MY GRANDMOTHER
It is a late autumn afternoon. I’m in front of this piece of paper to write a composition about the good person in my life:
I will write about my grandmother. Unfortunately, I can speak about her only in the past tense , as she went to a world that everybody says it’s better. I can only hope that, being there, she doesn’t suffer and doesn’t feel pain any more.
My grandmother was like an angel on earth to me, a being as we rarely see. From the moment I was born, she lived only for me. The relationship between a child and his grandparents cannot be compared to anything. For all children, their grandparents are the embodiment of kindness and understanding. One will always remember with pleasure their childhood with them. Children who live close to their grandparents are happier and richer.
My grandmother was of medium height, she had brown eyes and brown hair, where I could see some gray strands, a sign of age and wisdom.
Maybe her most important quality was kindness. Ever since I was born she never raised her voice to me or anyone else, she wasn’t mean, and she was upset only when she had health problems. She didn’t want to see us sad because of her suffering. She was the balance in our family.
My relationship with Babi, as I used to call her, was special, she understood everything I did. Even if my mischiefs never ended, she never scolded or punished me. She found great pleasure in telling me about my mother’s mischiefs as a child.
She never scolded my mother, and she was even more patient with me. She even defended me when I did something wrong and my parents scolded me. Grandma would always play with me, buy me toys and sweets. She was the person who taught me a lot and didn’t give up until I learned to make cofee.
I miss the tea and pancakes she used to make for me, the meals she prepared before I left for school. She used to walk with me to the gate telling me kindly to be good, to take care of me and she used to welcome me when I came back home. She would read me bed time stories and sometimes she fell asleep beside me. I spent a lot of time with her .
We are close to the Christmas holidays, which we are all waiting forward to, but this year, they will be diferent for me and my family. Grandma is no longer with us. It will our first Christmas without her. The roast would smile to us from the oven, the smell of Christmas cake would fill our house and the carols would complete the Christmas spirit.
I used to wait for Santa. I saw the presents under thee tree and let everybody know that Santa Claus had come. We would open our presents together and when I asked her if she had got what she had wanted she always said “Yes, but what I want more is for us to be healthy and the next Christmas to find us all together”. My grandmother’s greatest wish was that she would accompany me on my first day of high school.
Everybody knew her kindness: relatives, neighbours, strangers and that is why everybody appreciated her.
Now, that she is gone, I can truly understand what she meant to me. Not a moment goes by that I don’t miss her: when I wake up, when I go to school, when I come home, when I go to bed, at holidays or anniversaries.
I will cherish the moments spent with her my whole life. I cherished her, admired and loved her very much for everything that she meant for me.
MA GRAND-MERE
C’est la fin d’automne. Je me trouve devant cette feuille de papier pour écrire une composition sur la bonne personne dans ma vie.
Je vais écrire sur ma grand-mère. Malheureusement, je ne peux plus parler d’elle qu’au passé, car ce printemps, elle est allée dans un monde dont on dit que c’est meilleur. J’espère seulement qu’elle ne souffre pas et qu’elle ne ressent plus de douleur.
Ma grand-mère était comme un ange sur terre, une femme d’une gentillesse rarement vue.
Dès ma naissance, elle n’a vécu que pour moi. La relation entre l’enfant et ses grands-parents ne peut être comparée à rien. Pour tous les enfants, leurs grands-parents représentent la gentillesse et l’indulgence. On se souvient toujours avec plaisir de son enfance avec eux.
Les enfants qui vivent près de leurs grands-parents sont plus heureux et plus riches. Ma grand-mère était de taille moyenne, elle avait les yeux bruns et les cheveux châtaigne, où je pouvais voir quelques mèches grises, signe d’âge et de sagesse.
Peut-être que sa qualité la plus importante était la gentillesse. Dès ma naissance, elle n’a jamais élevé la voix vers moi ou vers qui que ce soit d’autre, elle n’était pas méchante et elle était malheureuse seulement quand elle avait des problèmes de santé. Elle ne voulait pas nous voir tristes à cause de sa souffrance. Elle était l’équilibre dans notre famille. Ma relation avec Babi, comme je l’appelais, était spéciale, elle comprenait tout ce que je faisais. Même si mes méfaits n’en finissaient jamais, elle me racontait avec plaisir les méfaits de ma mère quand elle était enfant.
Elle ne grondait jamais ma mère, et elle était encore plus patiente avec moi. Elle me défendait même quand j’avais tort et mes parents me grondaient. Grand-mère jouait toujours avec moi, elle m’achetait des jouets et des bonbons. C’est la personne qui m’a enseigné le plus et n’a pas renoncé jusqu’à ce que j’aie appris à préparer du café.
Il me manque le thé et les crêpes qu’elle avait l’habitude de faire pour moi, les repas qu’elle me préparait avant de partir pour l’école. Elle avait l’habitude de m’accueillir à mon retour. Elle me lisait des histoires le soir et parfois elle s’endormait à côté de moi. Je passais beaucoup de temps avec elle.
Nous sommes proches des vacances de Noël, mais cette année, elles seront différentes pour moi et ma famille. Grand-mère nous a quitté. C’est notre premier Noël sans elle. Le rôti nous souriait du four, l’arôme des gâteaux de Noël remplissait notre maison, et les chants complétaient l’esprit des fêtes.
J ‘avais l’habitude d’attendre Père Noël. Je voyais les cadeaux sous le sapin et je faisais savoir à tout le monde que Père Noël était venu. Nous ouvrions nos cadeaux ensemble et quand je lui demandais si elle avait ce qu’elle voulait, elle disait toujours, «Oui, mais ce que je veux plus que tout c’est que le prochain Noël nous retrouve tous ensemble». Le plus grand souhait de ma grand-mère était qu’elle vienne me voir lors de mon premier jour au lycée.
Tout le monde connaissait sa bonté et sa gentillesse: mes parents, les voisins, les étrangers, et pour cela tout le monde l’appréciait. Maintenant qu’elle est partie, je peux vraiment comprendre ce qu’elle représentait pour moi. Je ressens son absence à chaque pas: quand je me réveille , quand je vais à l’école, quand je rentre à la maison, quand je vais me coucher, à l’occasion des vacances ou des anniversaires.
Je chérirai les moments passes avec elle toute ma vie. Je l’ai appréciée, je l’ai admirée et je l’ai aimée énormément pour tout ce qu’elle a signifié pour moi.