„MOTIVUL PENTRU CARE CINEVA ZÂMBEȘTE ASTĂZI” DE MANEA DENISA
MOTIVUL PENTRU CARE CINEVA ZÂMBEȘTE ASTĂZI
Bunătatea este atitudinea prin care oamenii ar trebui să interacționeze unii cu ceilalți, este limbajul prin care persoanele din toate colțurile lumii se pot înțelege, atributul esențial al omenirii pentru a trăi într-o lume în care pacea dăinuie. Cu toate acestea, mulți nu înțeleg importanța acestui fel de manifestare, înlocuind sentimentele ce aduc liniște sufletească cu cele răzvrătite. Bunica mea a fost una dintre puținele persoane care mi-au demonstrat faptul că până și cel mai neînsemnat act de binefacere poate valora mult mai multe decât cele mai mari intenții.
Cine a fost ea și de ce o consider eu o persoană bună? Ei bine, cea care a avut grijă de mine toată viața mea, și continuă să aibă, chiar dacă acum s-a întrupat într-un înger real, a fost cea care a pus bazele persoanei care sunt în prezent. Pe lângă părinții mei, bunica a fost mereu lângă mine. Când am avut nevoie, m-a învățat tot ce trebuie să știu ca să mă pot descurca și pe cont propriu, m-a ajutat să învăț cum să fac diferența dintre bine și rău și mi-a oferit mereu ce avea ea mai bun.
Îmi aduc aminte cum, înainte de oricine, chiar și propria persoană, se gândea la mine, voia să știe că sunt bine în orice moment și, indiferent de context, eram mereu „cea mai bună” pentru ea. Îmi ierta mereu greșelile, deși nu întotdeauna îmi ceream scuze, și în fiecare zi făcea în așa fel încât eu să înțeleg cât de mult însemn pentru ea, spunându-mi că mă iubește mai mult decât orice. Ceea ce m-a făcut să pricep cât de pură este inima ei, deși nu aveam nevoie de alte confirmări, era faptul că modul ei de a se comporta nu era doar față de mine, așa trata pe toată lumea.
Încerca orice metodă ca să-i ajute pe ceilalți, atunci când aveau nevoie, toată lumea cunoscând-o ca „bunicuța mereu zâmbitoare”, fața mereu senină fiind doar o formă prin care sufletul său blând reușea să se expună pe dinafară. Nicio persoană nu i-ar fi putut adresa alte cuvinte în afară de cele de laudă, și chiar și la vârsta de 94 de ani continua să fie un exemplu pentru cei ce o cunoșteau. Chiar și acum, după ce s-a întors în lumea din care a venit, îmi dovedește că nici măcar distanța necunoscută dintre noi nu ne poate separa.
Și cum așchia nu sare departe de trunchi, mama a moștenit același tip de caracter, crescându-mă într-un mediu în care am face orice unii pentru alții, unde iubirea, nu neapărat sângele, este sentimentul care ne leagă, indiferent de dificultățile prin care am trece. Exemplele în care mama mea îmi arată că și ea este, de fapt, sufletul unui alt înger pe care Dumnezeu mi l-a dăruit, înfățișat prin trupul gingaș al unui om simplu, sunt numeroase. Întotdeauna am caracterizat-o ca fiind altruistă, mi-a arătat că, pentru a nu-i deranja pe ceilalți, a trebuit să își lase capul plecat, a iertat necondiționat și a trecut mai departe, dar, mai important, i-a pus pe cei dragi pe primul loc.
Aceasta este o mică parte din ceea ce înseamnă, pentru mine, definiția „oamenilor buni” și consider că iertarea este cea care joacă un rol esențial în clasificarea acestora. De aceea, îmi doresc cu tărie să pot deveni ceea ce ele m-au învățat și, de asemenea, mi-am promis că o să fac tot ce îmi stă în putință ca generațiile ce vor urma după mine să poată spune același lucru pe care eu l-am prezentat acum, și să fie la fel de mândre de ceea ce sunt eu, cum sunt eu de cele mai importante persoane din viața mea.
AUTOR: Manea Denisa, clasa a XI-a, Liceul „Simion Stolnicu”
THE REASON WHY SOMEONE SMILES TODAY
Kindness is the attitude through which people should interact with each other, it is the language through which people from every corner of the world can understand each other, the essential attribute of mankind to live in a world where peace lasts. However, many do not understand the importance of this kind of manifestation, replacing feelings that bring inner peace with rebellious ones. My grandmother was one of the few people who showed me that even the smallest act of kindness is worth much more than the greatest intentions.
Who was she and why do I consider her a good person? Well, she was the one who took care of me all my life, and continues to do so, even though she is now incarnated into an actual angel, she was the one who laid the foundation for the person I am today. Beside my parents, my grandmother was always there for me when I needed her, she taught me everything I needed to know in order to be able to manage things on my own, she helped me learn how to tell the difference between right and wrong and she always gave me her best.
I remember how, before anyone, even her own person, she thought of me, she wanted to know that I was fine at all times and, regardless of the circumstances, I was always “the best” for her. She always forgave my mistakes, even though I did not always apologize, and every day my grandma made me understand how much I meant to her, telling me that she loved me more than anything. What made me realize how pure her heart was, although I did not need any confirmation, was the fact that I was not the only recipient of such behaviour, but she treated everyone else like that.
She tried any method to help others, when they were in need, everyone knew her as “the always smiling grandmother”, the serene face being just a form through which her gentle soul managed to show itself on the outside. No one could say other words except those of praise, and despite being 94 years old, she continued to be an example to those who knew her. Even now, after returning to the world she came from, she proves to me that not even the unknown distance between the two of us can separate us.
And as the apple does not fall far from the tree, my mother inherited the same kind of character, raising me in an environment where we would do anything for each other, where love, not necessarily blood, is what really binds us, regardless of the difficulties we face. The examples where my mother shows me that she too is in fact the soul of another angel incarnated in the frail body of a simple woman, are numerous. I have always characterized her as selfless; she showed me that in order not to disturb others, she had to keep her head down, she forgave unconditionally and moved on, but more importantly, she put the dear ones first.
This is a small part of what the definition of “good people” means to me, and I believe that forgiveness is the one quality that plays an essential role in classifying them. Therefore, I really wish to be able to become what they taught me and I have also promised myself that I would do everything in my power so that the generations that come after me could say the same things about me and be just as proud of me as I am of the most important people in my life.
LA RAISON POUR LAQUELLE QUELQU’UN SOURIT AUJOURD’HUI
La gentillesse est l’attitude par laquelle les gens doivent interagir les uns avec les autres, c’est le langage par lequel les gens de tous les coins du monde peuvent s’entendre, l’attribut essentiel de l’humanité pour vivre dans un monde où la paix dure. Cependant, beaucoup ne comprennent pas l’importance de ce genre de manifestation, remplaçant les sentiments qui apaisent l’âme par des sentiments de rebéllion. Ma grand-mère était l’une des rares personnes à m’avoir montré que même le plus petit acte de gentillesse peut valoir beaucoup plus que les plus grandes intentions.
Qui était-elle et pourquoi est-ce que je la considère une bonne personne ? Eh bien, elle est celle qui a pris soin de moi toute ma vie, et qui continue de s’occuper de moi, même si elle est maintenant incarnée dans un véritable ange, est celle qui a mis les bases de la personne que je suis aujourd’hui. A part mes parents, ma grand-mère a toujours été là pour moi quand j’avais besoin, elle m’a enseigné tout ce que j’avais besoin de savoir pour pouvoir me débrouiller seule, elle m’a aidé à apprendre à faire la différence entre le bien et le mal et m’a donné le meilleur d’elle-même.
Je me souviens comment, avant tout le monde, même sa propre personne, elle pensait à moi, elle voulait savoir que j’étais bien à tout moment et, quel que soit le contexte, j’étais toujours «la meilleure» pour elle. Elle me pardonnait toujours les erreurs, même si je ne m’excusais pas toujours, et chaque jour elle me faisait sentir à quel point j’étais importante pour elle, en me disant qu’elle m’aimait plus que tout. Ce qui m’a fait réaliser la pureté de son âme, même si je n’avais besoin d’autre confirmation, c’est le fait qu’elle traitait tout le monde de la même manière.
Elle essayait toute méthode pour aider les autres, quand ils avaient besoin de soutient, et tout le monde la connaissait comme «la grand-mère toujours souriante», son visage toujours serein n’étant qu’une forme à travers laquelle sa douce âme parvenait à se montrer à l’extérieur. Tout le monde ne pouvait que lui porter des éloges, et malgré son âge avancé de 94 ans, elle a continué d’être un exemple pour ceux qui la connaissaient. Même maintenant, après être rentrée au monde d’où elle vient, elle me confirme que même la distance inconnue qui s’étend entre nous ne peut pas nous séparer.
Et, comme le bon sang ne saurait mentir, ma mère a hérité le même caractère et m’a élevée dans un milieu où l’on ferait tout l’un pour l’autre, où l’amour, pas forcément le sang, est le sentiment qui nous lie, peu importe les difficultés que nous traversons. Les exemples où ma mère me montre qu’elle aussi est, en fait, l’âme d’un ange, incarné dans le corps fragile d’une femme simple, sont nombreux. Je l’ai toujours qualifiée d’altruiste, elle m’a montré que pour ne pas déranger les autres, elle a dû souvent tenir la tête baissée, elle a pardonné sans condition et a poursuivi son chemin, mais plus important encore, elle a pensé d’abord à ceux qu’elle aimait.
C’est une petite partie de ce que signifie pour moi la définition de «bonnes personnes», et je crois que la capacité de pardonner joue un rôle essentiel dans leur classification. Par conséquent, je souhaite sincèrement pouvoir devenir ce qu’ils m’ont appris, et je me suis promis que je ferais tout ce que je peux pour que les générations qui viendront après moi puissent dire la même chose de moi et être tout aussi fière de moi, comme je suis des personnes les plus importantes dans ma vie.