EROII DIN PREAJMA NOASTRĂ (INTERVIU CU VETERANUL RĂZBOIULUI DE PE NISTRU, DL PAVEL NICOLAE VACARENCO)

Pe 2 martie 1992 în raioanele de est ale Republicii Moldova a început Razboiul de pe Nistru – un conflict militar, care în scurt timp a devenit un conflict înghețat. Pentru a afla mai multe detalii despre cele întâmplate în anul 1992, am hotărât să discut cu veteranul Razboiului de pe Nistru, cu dl. Nicolae Vacarenco, fratele bunicii mele.

COJOCARU CĂTĂLINA: Bună ziua. Am venit astazi să discutam despre participarea dumneavoastră la Razboiul de pe Nistru. Ce s-a întâmplat atunci? A fost război sau conflict între popoare, cum afirmă unii?

PAVEL NICOLAE VACARENCO: A fost o bucățică de război, mai mult asemănător cu un conflict, un război în care Republica Moldova a încercat să-și apere independența și integritatea teritorială. În acest război Republica Moldova a suferit o înfrângere militară, iar condițiile păcii i-au fost dictate la Moscova în textul acordului de încetare a focului, din 21 iulie 1992, semnat de președinții de atunci ai Rusiei și Republicii Moldova, Boris Elțin și Mircea Snegur.

COJOCARU CĂTĂLINA: Unde v-a găsit vestea despre începutul războiului?

PAVEL NICOLAE VACARENCO: În acea perioadă activam în calitate de polițist în raionul Criuleni, iar pentru noi conflictul nu a început nicidecum pe 2 martie 1992! Războiul transnistrean, în realitate, a început la 1-2 noiembrie 1990 cu ciocniri pe podul de la Dubăsari, când au murit primii poliţişti şi cetăţeni de la Dubăsari. Pentru noi, lucrătorii din poliție, s-au început încă din octombrie, 1991. La 1 noiembrie, pe drumuri au fost instalate puncte de control, s-a blocat podul de peste Nistru, iar la 2 noiembrie au fost scoase cu forta mulțimii, dirijată de separatiști, organele locale ale puterii (instanţa de judecată, procuratura, executivul) din sediile administrative. Pentru restabilirea ordinii în oraş, au fost trimise subunităţi ale MAI din Moldova. Era de așteptat să se înceapă un conflict mai serios.

COJOCARU CĂTĂLINA: În a câta zi de la începutul războiului ați plecat pe front?

PAVEL NICOLAE VACARENCO: După cum am menționat mai sus, pentru noi conflictul a început mult mai devreme, încă din octombrie 1991. De aceea la data de 2 martie 1992, numită data începerii războiului, deja eram pe front, la datorie.

COJOCARU CĂTĂLINA: Unde aţi luptat și cine v-a fost superiorul?

PAVEL NICOLAE VACARENCO: Am luptat la Nistru, în mai multe localități, dat fiind faptul, că eram în trupele cu destinație specială. Superiorul nostru a fost comisarul Mihail Pavel Ctitor.

COJOCARU CĂTĂLINA: Cum aveau loc luptele? Vă era frică?

PAVEL NICOLAE VACARENCO: Luptele erau crâncene, de jur împrejur zburau gloanțele și obuzele. Pământul era minat în multe locuri. Trebuia să fim foarte atenți pe unde pășim. Dacă îmi era frică… Nici nu știu ce să spun… Școala de poliție ne-a călit într-o oarecare măsură. Cred că nu. La început te temi, apoi te deprinzi, urmândi scopul și ordinile superiorilor.

COJOCARU CĂTĂLINA. : Cât timp ați fost pe front?

PAVEL NICOLAE VACARENCO: Pe front am luptat 5 luni, care au părut o veșnicie.

COJOCARU CĂTĂLINA: Câți combatanți au fost din localitatea dumneavoastră?

PAVEL NICOLAE VACARENCO: De la noi din sat au fost înrolați 23 de bărbați.

COJOCARU CĂTĂLINA: Câți camarazi nu s-au întors de pe câmpul de luptă?

PAVEL NICOLAE VACARENCO: Din Criuleni – de la Secția de poliție unde activam – 2 persoane, 1 persoană din sat.

COJOCARU CĂTĂLINA: Vă întâlniți des cu foștii tovarășii de luptă rămași în viață?

PAVEL NICOLAE VACARENCO: O dată în an, la 2 martie, ne întâlnim la Criuleni și marcăm ziua începutului războiului și comemorăm persoanele care și-au pierdut viața și nu s-au mai întors acasă.

COJOCARU CĂTĂLINA: În opinia Dvs, putea fi evitat conflictul și victimele în 1990-1992?

PAVEL NICOLAE VACARENCO: Conflictul din 1990-1992 a apărut din vina politicienilor. Nu s-au putut înțelege între dânșii, și de asta au murit oameni. Dar se putea. Trebuia să fie înțelegere între conducerea de vârf.

COJOCARU CĂTĂLINA: Dacă ar fi cazul, v-ați înrola în armată și a-ţi merge pe linia frontului în prezent?

PAVEL NICOLAE VACARENCO: Dacă eram mai tânăr, clar lucru că mă duceam. Pământul Moldovei nu trebuie lăsat nimănui, m-aș fi dus să-l apăr.

COJOCARU CĂTĂLINA: Ce mesaj aveți pentru tânăra generație?

PAVEL NICOLAE VACARENCO: Fiti deștepți. Înțelegeți-vă diplomatic, să nu ajungeți la război. Războiul e strașnic. Consecințele lui ne urmăresc viața întreagă.

COJOCARU CĂTĂLINA: Vă mulțumesc frumos pentru interviu!

INTERVIEVATOR: Cojocaru Cătălina, clasa a VIII-a „C”, IPLT „Ginta Latină”, mun. Chișinău