BUNĂTATEA

Îmi lăsai privirea grea

Peste țărișoara mea,

Neam ștefanic, neam domnesc,

Simt, îţi jur, te prăpădesc.

Lumea-i multă, lumea-i rea,

Viața este tot mai grea,

Bunătate, ne lipseşti,

Bunătate, unde ești?

Doamne, neamul țării mele

Rătăcește zile grele.

Doamne, du cărarea vieţii,

La izvorul bunătății.

Autor: GROSU Bogdana, clasa a V-a „C”, IPLT „Ginta Latină”