„A FI BUN ESTE ALEGEREA FIECĂRUIA” DE TEODORA FILIPESCU
A FI BUN ESTE ALEGEREA FIECĂRUIA
„Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi și orbul îl poate vedea,” Mark Twain.
Bunătatea este o calitate din ce în ce mai rar întâlnită în zilele noastre. Unii oameni o regăsesc în persoanele din jurul lor, determinându-i să fie mai buni.
Însă, pentru mine, această calitate morală se regăsește în totalitate în cea mai dragă ființă din viața mea, și anume bunica, cea care a rămas alături de mine, iubindu-mă, crescându-mă si arătându-mi cât de mult ține la mine.
Bună, mă numesc Teodora Filipescu și am treisprezece ani, iar aici o să scriu despre persoana pe care o consider mamă, chiar dacă îmi este bunică. Când aveam doi ani, mama mea a decedat, iar la vârsta de 5 ani a murit și tata. A fost o perioadă grea pentru mine, dar am învățat că oamenii vin și pleacă. Mătușa noastră ne-a înfiat, și așa am rămas eu, bunica, mătușa și cei trei frații mai mari. Sinceră să fiu, uneori mi-e dor de părinții mei, dar nu de iubirea de părinte, pentru că pe aceasta o primesc deja de la bunica mea. Abia acum mi-am dat seama – cam târziu, prea târziu – că ea m-a înțeles întotdeauna. Îmi amintesc când eram mică și mă certam cu unul dintre frații mei pentru că nu mă lăsa să mă uit cum se joacă la calculator. Mergeam la ea plângând, mă așezam în pat, iar ea mă lua în brațe și îmi zicea, ,,Lasă, mamaie, că o să te joci și tu. Tu stai cu mamaia”. Și acum mai fac asta după ce mă ceartă mătușa mea. Mă duc la ea și îi spun ce mă supără, iar ea mă alină, ,,Lasă că te iubește mamaie. Nu o băga în seamă, că e nervoasă”. Ea mi-a dat putere când nu mai aveam, când credeam că nu pot să merg mai departe; ea a crezut în mine în tot acest timp.
Dragă mamaie, dacă o să citești vreodată aceste rânduri, vreau doar să știi că te iubesc, chiar dacă uneori nu ți-o arăt. Îmi pare rău că nu sunt un copil exemplar, cum ți-ai dori, dar voi încerca să fiu mai bună pentru tine, să te fac și eu mândră de mine, cum te-au făcut frații mei. Te iubesc și te voi iubi mereu, și tot ce voi realiza în această viață, va fi datorită ție. Mai e puțin și împlinești 90 de ani. Nu vreau să te mai aud spunând că nu mai ai mult de trăit, te rog. Fără tine nu îmi imaginez cum aș putea continua.
A fi bun este alegerea fiecăruia, iar acest lucru mi l-a insuflat bunica, prin propriul său exemplu.
„Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi și orbul îl poate vedea,” Mark Twain.
AUTOR: Teodora Filipescu, clasa a VIII-a, Liceul „Simion Stolnicu”
BEING GOOD IS EVERYONE’S CHOICE
“Kindness is the language which the deaf can hear and the blind can see.” Mark Twain
Kindness is an increasingly rare quality these days. Some find it in the people around them, pushing them to be better.
I, however, find this moral quality entirely in the dearest human being in my life, namely my grandmother, who stood by my side, loving me, raising me, and showing me how much she cared for me.
Hello, my name is Teodora Filipescu, I’m 13 years old and I’m going to write about the person that’s like a mother for me, although she is my grandmother. When I was 2 years old, my mother died and when I turned 5, my father died too. It was a terrible time for me, but through all that, I’ve learnt that people come and go.
My aunt adopted us, so it was me, my grandma, my aunt and my three older brothers. To be honest, sometimes I miss my parents, but not the parents’ love, because I’ve already got that kind of love from my grandmother. Unfortunately, I realised a bit late – too late – that she has always understood me. I remember when I was little and I used to argue with one of my brothers because he wouldn’t let me sit and watch him play computer games. I would go to her crying, sat on the bed and she would take me in her arms and say, “Never mind, child, there’ll be time for you to play too.” I still do this after my aunt scolds me; I tell what upsets me and she says: “Granny loves you. Don’t mind her words, she is angry”. She gave me the strength when I had no more, when I thought I couldn’t go on any longer, and she believed in me this whole time.
Dear grandma, if you ever get to read these lines, I just want you to know that I love you, even though I don’t always show it. I’m sorry that I’m not a perfect child, as you’d like me to be, but I’ll try to be better for you, to make you proud, like my brothers did. I love you, I will always love you and everything I’ll accomplish in my life will be because of you. You’ll turn 90 soon and I don’t want to hear you say you won’t live much longer. I can’t imagine how I could go on living without you.
Being good is a personal choice and this is what my grandma has taught me through her own example. Mark Twain says: “Kindness is the language which the deaf can hear and the blind can see.”