„LUMEA NENUMĂRATELOR MOTIVE DE BUCURIE” DE PUȚUNTICĂ ALEXANDRA
LUMEA NENUMĂRATELOR MOTIVE DE BUCURIE
Dragă jurnalule,
Trăim într-o lume în care totul se întâmplă cu viteza luminii. Nu mai avem timp de nimic, nici măcar de noi. Suntem într-o fugă constantă prin viață, alergând pretutindeni să rezolvăm însărcinări, probleme, situații dificile. Nu mai avem timp nici pentru noi și nici pentru oamenii din jurul nostru. Cu prilejul sărbătorilor de iarnă, m-am gândit mult și am meditat asupra conceptului și noțiunii de om bun. Știi ce cred eu? Pentru a fi un om bun, trebuie să începi cu tine. E necesar să ai grijă de tine și de sănătatea ta și vei reuși să transmiți starea ta de bine și celor din jur. Ai nevoie de multă răbdare, putere și autocontrol ca să fii un om bun în permanență. Este o adevărată provocare, dar nu-i așa că îți dă și ție o stare de bine? De-a lungul timpului am întâlnit multe persoane bune, cu un suflet mare și cald, care m-au ajutat pe mine și pe cei din jur, fără a cere ceva în schimb, fără a cere prea multe explicații, dar au ajutat sincer și au avut pura dorință de a fi oameni buni.
Atunci când mă gândesc la fapte bune fără a cere ceva în schimb, mă gandesc la acțiunile de voluntariat la care am participat. Voluntariatul este activitatea desfășurată din proprie inițiativă, de către o persoană care își dedică timpul, energia și talentul pentru ai ajuta pe ceilalți, fără a primi în schimb o recompensă materială, dar pun accent pe experiența acumulată. Voluntariatul este o lume care mi-a adus nenumărate motive de bucurie, atunci când mă așteptam mai puțin.
Cel mai mare impact pe care l-a avut voluntariatul asupra mea și asupra formării personalității mele este atunci când s-a început războiul în țara noastră vecină, Ucraina, iar mii de refugiați își găseau colțișorul de pace la noi în țară, și mai exact la centrul de refugiați “MOLDEXPO”. Acolo am întâlnit sute de oameni buni, dornici să ajute, sa doneze, să ofere ajutor moral, cât și material, să asigure transportul ucrainenilor gratuit către Germania, Austria, România și multe alte destinații. Atunci a fost pentru prima dată când am văzut atâta implicare, curaj, devotament, noi toți, demonstrându-le tuturor că avem într-adevăr un spirit civic, o inimă bună și că ținem cont de frăție și omenie.
Una dintre cele mai frumoase amintiri pe care le am alături de refugiați este în timpul sărbătorilor pascale. Atunci ne-am mobilizat un grup mare de refugiați, am sacrificat timpul alături de familia noastră și am venit să le oferim fericire și suport celei de a doua noastre familii. Fiecare dintre noi a adus bucate tradiționale moldovenești, nelipsiții cozonaci și ouă roșii. A fost un moment foarte emoționant pentru toți cei prezenți, băjenarii neașteptându-se la un asemenea gest din partea noastră, crezând că vor sta singuri, fără a avea un motiv de sărbătoare. Asta înseamnă să fii om bun, să oferi speranță și sprijin unor persoane care sunt necăjite și care nu mai au un umăr pe care să plângă.
Sunt sigură că voluntarii pot fi considerați oameni buni, deoarece este o adevarată provocare. Este incredibil de ușor să ai un ego imens, să îți pese doar de tine și să acționezi doar în favorul intereselor tale, însă este cu adevărat minunat să te poți separa de toate aceste sentimente superficiale și să fii o persoană atentă, cu suflet bun, întotdeauna dispusă să asculte, să oferi cele mai calde îmbrățișări și cele mai liniștitoare sfaturi, indiferent de câte necazuri și dificultăți se ascund în spatele zâmbetului tău. Noi am fost cei care am înghețat, nu mâncam porțiile noastre de mâncare doar pentru a fi siguri că ajung la refugiați, nu dormeam cu nopțile. Dar noi nu ne-am plâns niciodată, noi am știut că trebuie să fim puternici și statornici în ochii oamenilor care și-au găsit o a doua casă la centrul „MOLDEXPO”.
În concluzie, jurnalule, nu uita că mândria și răutatea sunt cele mai nefericite vicii ale omenirii și este greu să ne debarasăm de ele. Deși mulți cred că bunătatea îi face să pară naivi și vulnerabili, iertarea și ajutorul sunt de fapt secretele unui om fericit, stabil și încrezător. De fiecare dată când ne gândim să luăm în considerare să fim narcisiști și meschini, ar trebui să ne amintim că trăim doar o primă și ultimă dată, iar numele nostru trebuie să lase în urmă o energie pozitivă, de admirat.
AUTOR: Puțuntică Alexandra, clasa a XII „A”, IPLT „Gheorghe Asachi”, Chișinău
Traducere în franceză (MANEA VICTORIA)
Cher journal, nous vivons dans un monde où tout se passe à la vitesse de la lumière. Nous n’avons le temps pour rien, même pas pour nous-mêmes. Nous sommes constamment pressés dans la vie, courant partout pour résoudre des tâches, des problèmes, des situations difficiles. Nous n’avons pas de temps pour nous-mêmes ou pour les gens qui nous entourent. Pendant les vacances d’hiver, j’ai beaucoup réfléchi et médité sur le concept et la notion d’un bon homme. Pour être une bonne personne, il faut commencer par soi-même. Il est nécessaire de prendre soin de nous et de notre santé et nous réussirons à transmettre notre bien-être à notre entourage. Il faut beaucoup de patience, de force et de maîtrise de soi pour être une bonne personne tout le temps. C’est un vrai défi, mais cela ne vous fait-il pas du bien aussi ? Au fil du temps, j’ai rencontré beaucoup de bonnes personnes, avec une grande et chaleureuse âme, qui m’ont aidé, moi et mon entourage, sans rien demander en retour, sans demander trop d’explications, mais ils ont aidé sincèrement et ils avaient le pur désir d’être des bons gens.
Quand je pense à de bonnes actions sans rien demander en retour, je pense aux actions bénévoles auxquelles j’ai participé. Le volontariat est l’activité menée de sa propre initiative, par une personne qui consacre son temps, son énergie et son talent à aider les autres, sans recevoir de récompense matérielle en retour, mais en mettant l’accent sur l’expérience acquise. Le bénévolat est un monde qui m’a apporté d’innombrables raisons de joie, quand je m’y attendais le moins.
Le plus grand impact que le volontariat a eu sur moi et sur la formation de ma personnalité est lorsque la guerre d’Ukraine a commencé, et que des milliers de réfugiés ont trouvé leur coin de paix dans notre pays, et plus précisément au centre de réfugiés „MOLDEXPO». J’ai rencontré des centaines de bonnes personnes, prêtes à aider et à offrir une aide morale et matérielle, à assurer le transport gratuit des Ukrainiens vers l’Allemagne, l’Autriche, la Roumanie et de nombreuses autres destinations. C’est alors pour la première fois que j’ai vu autant d’implication, de courage, de dévouement, démontrant à tous que nous avons vraiment un esprit civique, un bon cœur et que nous prenons en compte la fraternité et l’humanité.
L’un des plus beaux souvenirs que j’ai durant mon expérience comme bénévole, c’était pendant les vacances de Pâques. Nous avons mobilisé un grand groupe de réfugiés, nous avons sacrifié du temps avec notre famille et nous sommes venus offrir du bonheur et du soutien à notre “deuxième famille”. Chacun d’entre nous a apporté des plats traditionnels moldaves, les indispensables “cozonaci” et des œufs rouges. Ce fut un moment très émouvant pour toutes les personnes présentes. Les réfugiés ne s’attendaient pas à un tel geste de notre part, pensant qu’ils seraient seuls, sans raison de se réjouir. Cela signifie être une bonne personne, donner de l’espoir et du soutien aux personnes qui sont troublées et qui n’ont plus d’épaule sur laquelle pleurer.
Je suis sûre que les bénévoles peuvent être considérés comme de bonnes personnes, car c’est un vrai défi. C’est incroyablement facile d’avoir un énorme ego, de ne se soucier que de soi et d’agir uniquement dans son meilleur intérêt, mais c’est vraiment merveilleux de pouvoir se séparer de tous ces sentiments superficiels et d’être une personne bienveillante et généreuse, toujours prête à écouter, offrez les câlins les plus chaleureux et les conseils les plus apaisants, peu importe combien de problèmes et de difficultés se cachent derrière votre sourire. C’est nous qui avons gelé, nous n’avons pas mangé nos portions de nourriture juste pour nous assurer qu’elles parviennent aux réfugiés, nous n’avons pas dormi les nuits. Mais nous ne nous sommes jamais plaints, nous savions que nous devions être forts et inébranlables aux yeux des personnes qui ont trouvé une seconde maison au centre „MOLDEXPO”.
En conclusion, mon journal intime, n’oubliez pas que l’orgueil et la méchanceté sont les vices les plus malheureux de l’humanité, et qu’il est difficile de s’en débarrasser. Bien que beaucoup croient que la gentillesse les fait paraître naïfs et vulnérables, le pardon et l’aide sont en fait les secrets d’un homme heureux, stable et confiant. Chaque fois que nous pensons à envisager d’être narcissique et mesquin, nous devons nous rappeler que nous ne vivons qu’une seule fois et que notre nom doit laisser derrière lui une énergie positive et admirable.